Pe 5 iulie, în Meșendorf – sat săsesc vechi de mai bine de 703 ani, dacă ne luăm batăr după hrisoave, dar cine să mai și numere – organizăm un brunch care nu promite revelații, dar oferă liniște, gust și glume care nu se strică la căldură.

Nu-i festival, nici retreat. E un brunch adevărat, în incinta unei biserici fortificate, cu ziduri și turnuri bătrâne, iarbă verde, fluturi rari pe pajiști și gospodine care gătesc cu mai multă grijă decât un food stylist în lumina naturală.

Ce se mănâncă? Mâncare făcută de oameni, nu de trenduri.

🎶 Un cvintet de plăcinte, cu făinuri rare și umpluturi generoase: verdețuri, legume, brânzeturi, carne și organe (pentru cei crescuți cu „mănânci tot sau vine tata!”).

🌿 Trei sosuri atent acompaniate: iaurt cu tarhon (clasic fin), pesto de urzici (verde sincer), și sos de vișine (pentru conversații neașteptate).
🌿 Două salate sprințare, cu morcov și castravete, ca un intermezzo.

🥩 Un duet de cărnuri reci – pastramă de berbecuț și friptură săsească din carne tocată, fără pretenții, dar cu reputație.
🥄 Intriga: arpacaș cu pălincă, brânză de burduf și prune uscate. Pare o glumă, dar are fanii lui. Ca dormitul la prânz: la început îți pare ciudat, apoi nu înțelegi cum ai trăit fără.

🥣 Un trio de ciorbe, una dintre el după o rețetă săsească care a supraviețuit nu doar generațiilor, ci și weekendurilor fără inspirație. Învățată de la doamna Marianne, care nu a scris-o niciodată pe hârtie, dar o știe cu ochii închiși.

🍞 Capitol separat, pe merit:
– Pită de casă, coaptă-n cuptor cu lemne, cu crustă serioasă și miez care nu are nevoie de topping.
– Pituțe pe lespede, adică varianta ardelenească de flatbread, dospite lent, postate nicăieri.
🍰 Deserturi modeste ca aspect, nu și ca efect: cozonac cu mac, cozonac cu nucă, plus lichiu, care n-are nevoie de explicații.
🧀 Iar între feluri, în feluri, la început, la final și (pentru unii) pe drum: brânza maturată de la Meșendorf. Nu țipă, dar se face auzită. Maturată chiar în sat. În beciuri cu răcoare naturală și tăcere. Trei tipuri, în ediții mici, făcute cu lapte crud de aici, răbdare și pricepere: simplă, cu flori de fân ori cu tescovină și fructe uscate. Nu seamănă una cu alta. Și niciuna cu ce găsești la magazin. Sunt ca Meșendorf-ul: fără zgomot, dar cu identitate.
☕ De băut: cafea fără branding forțat, lapte proaspăt muls, tizane din plante culese din grădină (cu un dram de chimen, cât să-ți aduci aminte de copilărie) și socată cu bule fine – nici puține, nici cu ego.
________________________________________
Și totuși, nu e vorba doar despre mâncare.
E despre cum te simți când ieși din ritm.

🌳 Te plimbi printr-o livadă veche, cu meri și peri care stiu mai multa istorie ca manualele și admiri satul de sus (treaba asta da dependență, ca o melodie care te obsedează, putem depune mărturie).

🏰 Vizitezi o biserică fortificată care-a văzut războaie, furtuni și mult generații de adolescenți fără semnal. Afli cum se apăra satul de invazii înainte să existe antiviruși și gard electric.

🏡 Intri într-o gospodărie săsească – cu grinzi groase, dulapuri pictate și obiecte care n-au fost „recondiționate”, doar respectate.
Ghid va fi doamna Hermine Antoni – 83 de ani, fostă învățătoare și prezență esențială pentru memoria locului, care are umor, are har și știe satul și pe față, și pe dos, mai ceva ca Google Maps.
________________________________________
Avem și atelier pentru copii (și părinții care nu se fofilează de la activități)
Cum faci un pachețel bun pentru școală cu brânzică de casă, ierburi locale, legume, fructe și dragoste? Simplu. Îți pui copilul să-l facă, tu te prefaci că-l ajuți și apoi îl postezi cu filtru „natural”. Un moment hands-on în care copiii își creează propriile combinații, iar părinții își creează remușcări că nu fac asta mai des.
________________________________________
Evenimentul este organizat de Meșendorf 65 – adică niște oameni care cred că satele vechi pot fi cool fără a forța lucrurile -, cu ajutorul doamnelor din Vecinătatea Satului Meșendorf, găzduit de HOG Meschendorf în biserica fortificată și cu participarea extraordinară a doamnei Hermine Antoni. Cu toții trăim aici, nu apărem doar la evenimente.

Un brunch cu gust, tihnă și brânză maturată. O brânză care te însoțește spre casă. Și care nu pare grăbită să plece. Știm, e bună, ni s-a mai spus.

Așadar:
Nu-i un brunch ca la oraș. E la sat, cu ziduri groase, cu povești, cu gusturi. E o zi simplă, bună, și poate, poate, chiar memorabilă.
Te așteptăm pe 5 iulie. Adu-ți copilul, părintele, prietenul. Sau vino singur, n-o să te simți așa.

Mai multe detalii pe pagina My Transylvania.

sursa