Ruta culelor ne poartă într-o călătorie fascinantă prin istoria boierilor valahi, acolo unde liniștea traiului rural se împletea cu amenințarea permanentă a invaziilor. Ne întoarcem în secolele XVII și XVIII, când aceste construcții impresionante, la granița dintre locuință și fortăreață, au devenit adevărate simboluri ale rezistenței.

De la zidurile groase de piatră ce adăposteau familiile boierești în vremuri de pace, până la meterezele ce se transformau în guri de tragere în fața atacatorilor, fiecare cula spune o poveste aparte. Aici descoperim nu doar ingeniozitatea arhitecturală a epocii, ci și stilul de viață al nobilimii de altă dată, marcat de fast, dar și de veșnica teamă de invadatori și războaie.

Multe dintre cule au rezistat secolelor și astăzi ne oferă o fereastră spre un trecut mai puțin cunoscut, în care alianțele boierești, trădările și revoluțiile s-au desfășurat între aceste ziduri austere. Vă invităm să parcurgeți 5 dintre cele mai interesante povești ale acestor fortificații unice, martore ale istoriei și ale spiritului neînfricat al boierilor români.

Familia Cartienilor are o istorie interesantă, care se împleteşte cu istoria casei. Aceștia s-au implicat în vremuri istorice de revoltă, punându-și casa la dispoziție pentru acele întâlniri secrete între Tudor Vladimirescu, panduri și susținători ai revoluției de la 1821.

Datorită conexiunilor pe care le aveau în rândul oamenilor influenți ai vremii, persoane importante i-au trecut pragul, precum Regele Carol al II-lea, prim-ministrul liberal Gheorghe Tătărăscu, scriitorul Barbu Ştefănescu-Delavrancea.

În fiecare vară, casa se umplea de rude şi prieteni primiți cu drag. Însăși Maria Lătărețu, numita și „privighetoarea Gorjului”, era invitată de seama la petrecerile de la Casa Cartianu.

Află mai multe despre Cula Cartianu aici.

Cula Glogovenilor este o locuință fortificată cu două ieșiri secrete, galerii subterane de fugă, iar personalități de seamă i-au trecut pragul. De la Mihai Viteazul, la Tudor Vladimirescu sau Basarab cel Tânăr, faptele lor de vitejie ale sunt păstrate cu sfințenie în legendele românilor.

Legendele vorbesc despre cum clădirea este prevăzută cu un refugiu secret. Aici ar fi existat o scară ascunsă în spatele unui perete dublu, pe care se cobora în pivniță, unde se găsea o galerie subterană din care porneau tunelurile de evacuare în caz de primejdie. Dintre acestea, unul ducea la râul Motru și ar fi fost utilizat de către Basarab cel Tânăr, domn al Țării Românești care a trecut de partea turcilor, pentru a fugi din calea celor care doreau să îl ucidă, fiind totuși prins la ieșirea din tunel.

Se mai spune că Mihai Viteazul, ar fi sărbătorit la Glogova momentul când a devenit devenit ban al Craiovei, ori că Tudor Vladimirescu și-a petrecut o parte din tinerețe în această culă.

Află mai multe despre Cula Glogovenilor aici. 

Cula Tudor Vladimirescu a păstrat în pereții acestei cule nu doar armele revoluției, ci și visurile unei țări mai bune. Aici, sub cerul senin al Olteniei, s-a născut speranța și s-a scris istoria. 

În jurul anului 1800, Tudor Vladimirescu, a cumpărat pe dealul Gârdanului o moșie unde a construit cula. Clădirea avea rol de apărare, dar și de depozitare, Tudor Vladimirescu ținând aici o parte din armamentul primit de la ruși sau cumpărat de la austrieci și utilizat la revoluția din 1821. Din cauza cheltuielilor survenite, Tudor s-a văzut silit să amaneteze cula pentru a susține financiar mișcarea revoluționară. 

Ulterior, Ion Gărdăreanu, prieten al acestuia a cumpărat proprietatea în anul 1838. El a renovat-o și a realizat și fântâna adâncă de 67 de metri din curtea culei. 

Află mai multe despre Cula Tudor Vladimirescu aici. 

Istoria comunei Zătreni, după cum o mărturisește și numele ei, se leagă strâns de cea a boierilor Zătreni, o puternică familie boierească vâlceană, care a dat Țării Românești și voievozilor mai mulți înalți dregători.

Vornicul Preda Zătreanu stăpânea, la începutul secolului al XVIII-lea, moşia cuprinsă între Bălceşti şi Pârâieni. După moartea lui, moșia este împărțită între moștenitori și în anul 1754, fratele său, Radu Zătreanu, pune piatra de temelie a culei, o locuință feudală fortificată.

Problemele încep când  Iancu Zătreanu, descendent al familiei Zătreanu, cade în patima alcoolului, petrecerilor și jocului de cărți. Acesta pierde casa și jumătate din moșie într-o seara de iarnă, înainte de Crăciun, în anul 1810.

Află mai multe despre Cula Zătreanu aici.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu poposea aici, în zonă, pentru culesul viilor din Valea Mare, în drumul său de la curtea domnească de la Târgoviște spre cea de la București.

Conacul a fost deținut de familia Brâncoveanu o perioadă și administrat de către Așezămintele Brâncovenești începând cu secolul al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea, în conac locuiau călugări. Mai târziu, a fost preluat de Constantin Orghidan și urmașii săi până în 1952, moment în care a fost naționalizat.

Află mai multe despre Cula Mina aici.